exercițiile dispariției

 

[fotografie - Daria Crăciun]

cum totul se pierde, fiind destinat nimicirii, putem încerca - nu avem nimic de pierdut.

suede, asphalt world. "sometimes we ride in a taxi to the ends of the city. like big stars in the back seat, like skeletons ever so pretty". because as Camus concludes: "one must imagine Sisyphus happy." puțin context: 1996. voi împlini 14 ani. de atunci și până la sfârșitul lumii mele așa se aude, se spune, se simte dragostea.

viața pare să fie în vacanță. dacă ar fi să mă iau după pleiada de hashtaguri și postări se bronzează undeva pe o plajă sau vizitează un muzeu. în rest - deșertul realului, vorba unui filosof.

când tu taci, eu ascult.

am intrat în deceniul patru al vieții. poți fi, deci, liniștită - nu mai am pretenția absurdă de a fi fericit.

mă feresc de predicatorii optimismului cu amvonul amplasat în resorturi de lux, de cei ce nu și-au educat privirea pentru a vedea umbra ce însoțește și dă profunzime luminii, de toți cei ce folosesc cuvinte precum viață, fericire, iubire, de parcă ar vorbi de un calcul matematic pe care încă nu îl stăpânești, fără a le însoți dintr-o minimă decență cu acea categorie gramaticală și existențială numită pronume – viața mea, fericirea mea, iubirea mea. și nefericirea e tot a mea. 

omul ca accesoriu – al unei ținute [frumoasă uneori], al unei locații, al conversațiilor ușoare, al zâmbetelor lipsite de orice înțeles.  

nici nu apucă bine să înceapă, că viața celor mai mulți este deja încheiată; nicio deschidere, nimic de adăugat [în afara noului model de mașină, a casei mai încăpătoare, a noului gadget, a unei destinații “de neratat”]. în absența vieții își impune tirania moda, imperativul artificial. aceștia ar putea foarte bine să își pregătească de pe acum și niște funeralii de neuitat.

„o anumită cochetărie a vidului”, cum ar spune Susan Sontag; industria fashion ca expresie a unei apocalipse dansante, un ultim act, spectaculos, al istoriei nihilismului, în care ultima valoare a omenirii – capitalul – sfârșește în fragmentele strălucitoare ale lipsei de sens.